Rezultate principale (Emisie):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN abjection; explosive abscission; forcible ejection
4. DE Abschleuderung
5. RU оттaлкивaние; отбрaсывaние; отстрелывaние
6. HU kibocsájtás, kisugárzás, kipufogás
Rezultate secundare (Emisie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démission, lat. demissio)
1. act prin care cineva renunţă la o funcţie, la o demnitate etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)
1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.
4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.
5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. dynatron)
1. tub electronic care se comportă ca şi când ar avea o rezistenţă negativă.
2. efect care se manifestă prin micşorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. directionnel)
1. care orientează, care arată direcţia; care servește la dirijarea unei mișcări sau la indicarea unei direcții.
2. (despre radio) care emite pe un fascicul puţin divergent; directiv.
3. se spune despre o antenă care emite sau recepționează unde într-o singură direcție.
4. antenă ~ă = antenă de emisie sau recepţie dotată cu directivitate.
5. (despre galerii de mină) care este săpat în lungul direcției straturilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. émissif)
1. care are proprietatea de a emite (radiații, lumină etc.) în toate direcțiile; emiţător.
2. putere ~ă = putere de emisie.
Parte de vorbire: adj., s.f.
Origine: (fr. fricatif)
1. (consoană) a cărei emisie se realizează prin închiderea parțială a canalului vocal, astfel încât expirația produce un zgomot de frecare sau respirație (f, v, s, z, ș, h); constrictiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gonio)
1. inv. instalaţie ~ = instalaţie de radiorecepţie sau de radioemisie, cu ajutorul căreia se determină poziţia unei (aero)nave.