Dictionar

Rezultate principale (Emisie):

Emisie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT emisio; abjectio

2. FR chute; expulsion

3. EN abjection; explosive abscission; forcible ejection

4. DE Abschleuderung

5. RU оттaлкивaние; отбрaсывaние; отстрелывaние

6. HU kibocsájtás, kisugárzás, kipufogás


Rezultate secundare (Emisie):

Demisie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démission, lat. demissio)

1. act prin care cineva renunţă la o funcţie, la o demnitate etc.


Antenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.

2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.

3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.

4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.

5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.


Dinatron

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. dynatron)

1. tub electronic care se comportă ca şi când ar avea o rezistenţă negativă.

2. efect care se manifestă prin micşorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode.


Direcţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. directionnel)

1. care orientează, care arată direcţia; care servește la dirijarea unei mișcări sau la indicarea unei direcții.

2. (despre radio) care emite pe un fascicul puţin divergent; directiv.

3. se spune despre o antenă care emite sau recepționează unde într-o singură direcție.

4. antenă = antenă de emisie sau recepţie dotată cu directivitate.

5. (despre galerii de mină) care este săpat în lungul direcției straturilor.


Emisiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. émissif)

1. care are proprietatea de a emite (radiații, lumină etc.) în toate direcțiile; emiţător.

2. putere = putere de emisie.


Fricativ, -ă

Parte de vorbire: adj., s.f.
Origine: (fr. fricatif)

1. (consoană) a cărei emisie se realizează prin închiderea parțială a canalului vocal, astfel încât expirația produce un zgomot de frecare sau respirație (f, v, s, z, ș, h); constrictiv.


Gonio 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gonio)

1. inv. instalaţie ~ = instalaţie de radiorecepţie sau de radioemisie, cu ajutorul căreia se determină poziţia unei (aero)nave.