emisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émission, lat. emissio)

1. faptul de a emite, de a pune în circulație; producere de către un organ, de către un corp sau un dispozitiv a unui sunet, a unei radiații etc.
2. evacuare a aburului din cilindrul mașinilor sau din rotorul turbinelor cu abur după ce acesta a efectuat lucrul mecanic.
3. punere în circulație a unor hârtii de valoare, monede, medalii, mărci și efecte poștale de către un stat, o bancă etc.
4. marcă poștală sau serie de mai multe mărci puse oficial în circulație.
5. program transmis prin radio sau televiziune.

emisiune-anchetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (emisiune + anchetă)

1. emisiune în care se efectuează o anchetă.

emisiune-mamut

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (emisiune + mamut)

1. emisiune de foarte mari proporții.

exoemisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exoémission)

1. emisiune de electroni de către o suprafață (ne)metalică supusă în prealabil unei acțiuni fizice.

fotoemisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photoémission)

1. emisiune de electroni prin efect fotoelectric.

radioemisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radioémission)

1. emisiune radiofonică.

remisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rémission, lat. remissio)

1. iertare.
2. (la catolici) iertare a păcatelor.
3. atenuare progresivă, până la vindecare, a manifestărilor unor boli: remitență.

accent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii.
2. semn grafic care indică această intonație.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
6. (fig.) importanță.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.

atac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acțiune de luptă ofensivă.
2. agresiune împotriva cuiva.
3. inițiativă într-un joc sportiv.
4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.
5. acțiune violentă și susținută împotriva unor teorii, concepții etc.
6. (med.) acces (2), criză, șoc.
7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.

aură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. aura)

1. aureolă (5).
2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie.
3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiații ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.

bancă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. banca, fr. banque)

1. instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit.
2. ~ de emisiune = instituție care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.
3. ~ de date (sau de informații) = instituție specializată în stocarea și furnizarea de informații prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.

contrage

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. contrahere)

1. refl. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică.
2. (med.) a se contracta.
3. tr. a reduce o frază la o propoziție prin reducerea fiecărei propoziții la o parte din ea.

diftong

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diphtongue, lat. diphtonus, gr. diphtongos)

1. emisiune vocalică din două sunete diferite (semivocală și vocală) pronunțate în aceeași silabă.