Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cachet)
1. carnet în care se înseamnă fiecare lecţie pe care o ţine un profesor.
2. plată făcută după numărul de lecţii predate.
3. (filat.) plic ştampilat din prima zi a emisiunii timbrelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constrictif, lat. constrictivus)
1. (consoană) care se pronunţă prin îngustarea canalului fonator şi prin frecarea aerului de pereţii acestuia în tot timpul emisiunii; fricativ, spirant, continuu (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indicatif, lat. indicativus)
1. adj. care indică, face cunoscut.
2. mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o acțiune reală.
3. s. n. denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc.
4. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii.
5. ~ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiophysique)
1. ramură a fizicii care studiază tehnica emisiunii, propagării şi recepţiei radioundelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tension, lat. tensio)
1. stare a ceea ce este întins; întindere.
2. (fig.) încordare; surescitare, nervozitate.
3. (fon.) efort al mușchilor, al coardelor vocale în timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima fază a articulării unui sunet.
4. (fiz.) forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unui corp supus unor forțe exterioare.
5. presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis.
6. diferența de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric.
7. ~ arterială = presiune exercitată de fluxul sangvin asupra arterelor și asupra inimii.