Dictionar

Rezultate secundare (Emisiunilor):

Biolocaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + locaţie)

1. procedeu biofizic de detecţie şi localizare prin captarea selectivă a emisiunilor energetice generate în cursul procesului de descompunere în timp a materialelor arheologice.


Bruior

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. brouilleur)

1. emiţător radioelectric pentru bruiajul emisiunilor radiofonice.


Cenzură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. censure, lat. censura)

1. demnitatea şi funcţia de cenzor (1).

2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor şi, în timp de război, asupra corespondenţei trimise prin poştă; organ care exercită acest control.

3. funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale.

4. critică, blam public.


Grilă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grille)

1. panou format dintr-o rețea de gratii paralele care se așază la o deschidere.

2. grătar.

3. obstacol la o fortificație făcut într-un gard de vergele de oțel.

4. electrod al unei lămpi de radio, în formă de sită.

5. carton perforat care permite cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice și corectarea la examene.

6. desen în pătrățele pentru cuvinte încrucișate.

7. repartiție orară a emisiunilor de radio și televiziune.

8. (pl.) prăjituri preparate din cocă și miere, în formă de grilă.

9. zăbrelele vizierei unui coif.

10. sistem de remunerație.


Monitor 2

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. monitor)

1. (telec.) receptor, difuzor sau alt aparat pentru a controla calitatea emisiunilor de radio și televiziune.

2. (inform.) program de control care permite supravegherea mai multor programe fără legătură între ele, într-un ordinator.

3. (tehn.) aparat care dirijează, coordonează sau supraveghează.

4. ~ cardiac = aparat automatic care supraveghează activitatea inimii.

5. aparat de control sau de semnalizare a radiațiilor ionizate; dozimetru de control.

6. supervizor.


Radioascultare

Parte de vorbire: s.
Origine: (radio2 + ascultare)

1. ascultare a emisiunilor radio.

2. post, serviciu care se ocupă cu ascultarea emisiunilor radiofonice.

3. timp rezervat ascultării în emisiunile de radioamatori.