Rezultate secundare (Emisă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émissaire, lat. emissarius)
1. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émissaire)
1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale.
2. limbă de gheaţă scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un gheţar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prémisse, lat. praemissa)
1. punct de plecare al unei acţiuni, argumentaţii etc.
3. fiecare dintre primele două judecăţi ale unui silogism, din care se deduce concluzia.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.
7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assomption, lat. assumptio)
1. (fil.) actul de a asuma, de a presupune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Banknote, fr. bank-note)
1. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă.
Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr. bêta)
1. inv. a doua literă a alfabetului grecesc (β, Β), corespunzând sunetului b.
2. radiaţie ~ = radiaţia emisă de nucleul izotopilor radioactivi, din electroni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. biophoton)
1. radiaţie luminoasă emisă de unele substanţe din organismele vii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épisyllogisme)
1. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism).