Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brouillage)
1. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepţiei undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeaşi frecvenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. choréophrasie)
1. tulburare de limbaj caracterizată prin emiterea unor fraze lipsite de sens.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désintégrer)
1. tr., refl. (despre nucleul atomic) a (se) transforma spontan în alte nuclee atomice, prin emiterea de particule sau prin rupere în fragmente.
2. tr. (fig.) a distruge integritatea unui lucru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. radioélectronique)
1. (despre aparatura electronică) utilizat în emiterea şi recepţia undelor radioelectrice.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. résonateur)
2. organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea.
3. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității.
4. s. n. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță.
5. dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță.
6. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vocaliza)
1. acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei; (înv.) vocalizație.
2. executare de vocalize; emiterea de sunete vocale, vorbite sau cântate.
3. (fonetică) modificare prin care un sunet trece de la valoarea de consoană la cea de vocală sau de semivocală (semiconsoană).
4. (fonetică) trecerea de la un element consonantic la o vocală, fie prin evoluție istorică, fie prin alternanță sincronică.
5. ~ copulatoare = gemete de plăcere scoase de femei în timpului sexului.