abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

afectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectif, lat. affectivus)

1. care se referă la sentimente, emoții, la afect.
2. care provoacă o reacție organică conștientă.
3. caracterizat de predominanța emoțiilor și sentimentelor.
4. care dovedește afecțiune; sensibil, sentimental.

afectivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affectivité)

1. caracterul fenomenelor afective.
2. ansamblu al proceselor afective; mulțimea fenomenelor care constituie viața afectivă (sentimente, emoții).
3. facultatea de a experimenta, ca răspuns la orice acțiune asupra sensibilității, sentimente sau emoții; comportare emotivă; sensibilitate sufletească.

afolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affolé)

1. înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul din pricina unei emoții violente (de frică, de durere).

antropopatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthropopathisme)

1. atribuirea emoțiilor umane, sentimentelor sau pasiunilor umane unei ființe non-umane, în general unei zeități; antropopatie.

blaza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. blaser)

1. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoții, indiferent.