Dictionar

emolient, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. émollient, lat. emolliens)

1. (medicament) care calmează durerea prin înmuierea țesuturilor; care înmoaie țesuturile, calmând inflamațiile.
2. (substanță) folosită la finisarea produselor textile pentru a le imprima moliciune și luciu.
 

axungie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. axungia)

1. produs obţinut prin topirea grăsimii de porc, emolient şi bază de unguente.
 

caolin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kaolin)

1. rocă argiloasă albă, foarte fină, din care se fabrică porţelanul şi faianţa.
2. pudră absorbantă, folosită ca emolient.