Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. émolument, lat. emolumentum)
1. (jur.) parte a unei succesiuni sau a unei comunităţi care revine fiecăruia dintre cei doi soți sau moștenitorilor lor.
2. venituri din funcția de ofițer ministerial.
3. remunerația primită de un funcționar public.
4. (var.) emalument.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. émolumentaire, lat. emolumentarius)
1. relativ la emolument; de emolument.
2. profitabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. émolumentaire, lat. emolumentarius)
1. relativ la emolument; de emolument.
2. profitabil.