emotivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émotivité)

1. însușirea de a fi emotiv; gradul de reactivitate a cuiva la factorii emotivi.
2. reacție emotivă exagerată.

hiperemotivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyperémotivité)

1. emotivitate excesivă și morbidă.

neemotivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + emotivitate)

1. caracterul unei persoane care nu simte emoție.
2. lipsa reacției emoționale.
3. (anton.) emotivitate.

hiperemotiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hyperémotif)

1. care prezintă hiperemotivitate; foarte emotiv, excesiv de impresionabil.
2. (antonim) insensibil.

hiperemotivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyperémotivité)

1. emotivitate excesivă și morbidă.

sensibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sensibilité, lat. sensibilitas)

1. proprietate a organismelor animale de a simți, de a percepe prin simțuri tot ceea ce vine din afară.
2. calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile.
3. însușirea de a fi foarte simțitor; afectivitate, emotivitate.
4. receptivitate artistică.
5. predispoziție a organismelor la diferite boli.
6. însușire a unui instrument sau aparat de a fi sensibil.
7. (chim.) mărime a concentrației unei soluții, în substanța de analizat, care produce, în timpul unei reacții de recunoaștere, un efect la pragul percepției senzoriale.
8. viteza cu care reacționează o emulsie fotosensibilă pentru a se obține o anumită înnegrire a argintului în funcție de cantitatea de lumină recepționată.

neemotivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + emotivitate)

1. caracterul unei persoane care nu simte emoție.
2. lipsa reacției emoționale.
3. (anton.) emotivitate.

nesensibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + sensibilitate)

1. lipsă de sensibilitate, insensibilitate; (prin ext.) lipsă de emotivitate, de impresionabilitate; (fig.) nepăsare, indiferență, răceală.