Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Affekt, lat. affectus)
1. reacţie emoţională intensă şi de scurtă durată.
2. denumire generică pentru stările sau reacţiile afective.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. complexuel)
1. referitor la complex (II, 4), la natura sa emoţională.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism învechit)
Origine: (fr. confiance)
1. credință spontană sau dobândită în valoarea morală, emoțională, profesională a altei persoane, pe care o credem incapabilă de înșelăciune, trădare sau incompetență; sentiment de siguranță vizavi de cineva sau de ceva; încredere în cineva.
2. (var.) confianță, conființă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. extase, gr. ekstasis)
1. stare emoțională de exaltare, care se naște din contemplarea unor lucruri extraordinare și în care toate preocupările și sentimentele dispar în fața unui singur sentiment dominant de admirație.
2. afecțiune nervoasă în care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzații.
3. admirație profundă, încântare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sensitiv + -ism)
1. sensibilitate emoţională excesivă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. torturant)
1. care torturează; care provoacă tortură fizică sau, mai des, morală, emoțională.