Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. émotionant)
1. care emoţionează; tulburător, mişcător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éloquence, lat. eloquentia)
1. însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător; elocinţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. palpitant)
1. emoţionant, captivant, pasionant.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. pathétique, germ. pathetisch, lat. patheticus)
1. adj. care impresionează puternic, plin de patos; mișcător, emoționant, duios.
2. (despre nervi) care inervează globul ocular.
3. s. n. categorie estetică desemnând însușirea unei situații sau a unei opere de artă de a provoca emoții puternice, de a impresiona.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. trépidant)
1. care trepidează.
2. (fig.) agitat, plin de emoţie, de tensiune; emoţionant, palpitant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vibrant)
1. care vibrează, care produce sunete.
2. consoană ~ă (şi s. f.) = consoană care se pronunţă prin vibrarea repetată a vârfului limbii la atingerea uşoară a alveolelor incisivilor superiori.
3. (fig.) care face să vibreze; emoţionant, patetic.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (vorbitor + -ie)
1. însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător; elocvență.
2. vorbă multă și fără rost; vorbărie.