Dictionar

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
 

decondiționare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (decondiţiona)

1. acțiunea de a decondiționa.
2. proces terapeutic destinat eliminării unor tulburări emoționale de tip nevrotic.
 

dezangajare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dezangaja)

1. acțiunea de a (se) dezangaja.
2. complex de măsuri menit să separe forțele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare.
3. (psih.) modificare a participării afective și emoționale a unui subiect într-o activitate sau relație.
 

ecotimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échothymie)

1. reflectare în reacțiile emoționale individuale a tonusului afectiv al celor din jur.
 

stringendo

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. stringendo)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai grăbit; grăbind, accelerând; accelerando.
2. indicație muzicală folosită pentru a arăta o accelerare a timpului, combinată cu o creștere a intensității emoționale.
3. (abreviere) string.
 

neemotivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + emotivitate)

1. caracterul unei persoane care nu simte emoție.
2. lipsa reacției emoționale.
3. (anton.) emotivitate.