OK
X
emoționant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. émotionant)
1.
care
emoționează;
tulburător,
mișcător.
elocvență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éloquence, lat. eloquentia)
1.
însușirea
de
a
fi
elocvent;
arta
de
a
vorbi
frumos,
emoționant,
convingător;
elocință.
2.
expresivitate.
palpitant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. palpitant)
1.
emoționant,
captivant,
pasionant.
patetic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. pathétique, germ. pathetisch, lat. patheticus)
1.
adj.
care
impresionează
puternic,
plin
de
patos;
mișcător,
emoționant,
duios.
2.
(despre
nervi)
care
inervează
globul
ocular.
3.
s.
n.
categorie
estetică
desemnând
însușirea
unei
situații
sau
a
unei
opere
de
artă
de
a
provoca
emoții
puternice,
de
a
impresiona.
trepidant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. trépidant)
1.
care
trepidează.
2.
(fig.)
agitat,
plin
de
emoție,
de
tensiune;
emoționant,
palpitant.
vibrant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. vibrant)
1.
care
vibrează,
care
produce
sunete.
2.
consoană
~ă
(și
s.
f.)
=
consoană
care
se
pronunță
prin
vibrarea
repetată
a
vârfului
limbii
la
atingerea
ușoară
a
alveolelor
incisivilor
superiori.
3.
(fig.)
care
face
să
vibreze;
emoționant,
patetic.
vorbitorie
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (vorbitor + -ie)
1.
însușirea
de
a
fi
elocvent;
arta
de
a
vorbi
frumos,
emoționant,
convingător;
elocvență.
2.
vorbă
multă
și
fără
rost;
vorbărie.