Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dezemulsiona + -ant)
1. (substanţă) care serveşte la dezemulsionare.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. margarine)
1. produs alimentar asemănător cu untul, preparat prin emulsionarea unor grăsimi vegetale sau animale cu zer sau cu lapte smântânit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. stéatolyse)
1. (med.) proces de dizolvare a grăsimilor în timpul digestiei intestinale; disoluția grăsimilor prin emulsionare, înainte de absorbția lor în sânge.