Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. endocrine)
1. (despre glande) care îşi varsă secreţiile cu hormoni direct în sânge; cu secreţie internă.
2. care aparţine glandelor endocrine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. endocrinien)
1. referitor la glandele endocrine, de natură endocrină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endocrinie)
1. stare patologică, cauzată de dereglarea secreţiei endocrine.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (endocrinologie)
1. specialist în endocrinologie, disciplină care se ocupă cu studiul glandelor endocrine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endocrinologie)
1. ramură a biologiei şi medicinei care studiază glandele endocrine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (endocrin + -on)
1. ansamblu al elementelor unui circuit cibernetic endocrin.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. acromégale)
1. I. (med.) care este afectat sau se referă la acromegalie (afecțiune endocrină caracterizată prin hipertrofia capului și a extremităților).
2. II. persoană atinsă de acromegalie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carcinoïde/s/)
1. adj. referitor la tumorile maligne.
2. s. n. pl. grup de tumori din celulele endocrine cu granulaţii citoplasmatice, în organele derivate din tubul intestinal primitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chalon)
1. produs endocrinian care inhibă unele organe sau le diminuează activitatea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cytohormone)
1. hormon produs de celulele endocrine izolate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. discrinie)
1. (med.) tulburare în funcționarea glandelor endocrine; dizendocrinie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dysendocrinie)
1. (med.) disfuncție a glandelor endocrine; orice tulburare funcțională a glandelor endocrine; endocrinoză, discrinie.