Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT bioenergetica
2. FR bioénergétique
3. EN bioenergetics
4. DE Bioenergetik
5. RU биоэнерrетикa
6. HU bioenergetika
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photoénergétique)
1. ramură a biologiei care studiază influenţa energiei radiante a Soarelui asupra activităţii vitale a organismelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. psycho-énergétique)
1. disciplină biofizică care studiază fenomenele energetice ale psihismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. thermo-énergétique)
1. ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bioénergétique, engl. bioenergetics)
1. adj. referitor la bioenergetică.
2. s. f. parte a fiziologiei care studiază transformările de energie în organismele vii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calorique)
1. care se referă la căldură; care conține, transmite căldură.
2. (alimentație) care asigură organismului calorii; referitor la calorii, la valoarea energetică nutrițională.
3. (prin ext.) se referă la un aliment bogat în kilocalorii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (crio- + energetic)
1. adj. referitor la crioenergetică.
2. s. f. studiul energiilor la temperaturile joase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crise)
1. manifestare violentă a contradicţiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.).
2. ~ economică = fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populaţiei, ceea ce duce la scăderea producţiei, la falimente, şomaj etc.; ~ energetică = fenomen complex care se manifestă prin insuficienţa resurselor energetice clasice.
3. moment critic, periculos şi decisiv; tulburare.
4. ~ de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern şi formarea unui nou guvern.
6. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească.
7. fază critică în evoluţia unei boli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désexcitation)
1. anulare sau reducere a intensităţii curentului de excitaţie al unei maşini electrice.
2. (fiz.) trecere a unui sistem de particule dintr-o stare energetică excitată în starea fundamentală.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. énergéticien)
1. specialist în energetică, ramură a tehnicii care se ocupă cu producția de energie, utilizările acesteia și diferitele sale conversii.