Dictionar

englezi

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. refl.  
Etimologie: (englez)

1. I. a da un caracter, un stil englezesc; a transforma în englez.
2. II. a lua un stil, un aspect englezesc; a se transforma în englez.
3. (var.) (înv.) a (se) inglezi.
 

englezire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (englezi)

1. faptul de a introduce în limbă cuvinte și expresii engleze inutile și nepotrivite.
 
 

englezit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (englezi)

1. adaptat la specificul englezesc; transformat după modelul limbii engleze; (var.) englesat.
 

anglofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anglophobie)

1. ură față de englezi, de tot ceea ce este englezesc.
 

anglomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anglomanie)

1. admirație exagerată față de englezi și de obiceiurile lor; anglofilie.
 
 

deontologism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. deontology)

1. (în doctrinele moraliștilor englezi) principiu al acțiunii conforme cu datoria și nu urmărind utilul sau binele.
 

englez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. inglese, fr. anglais)

1. (locuitor) din Anglia.
2. (s. f.) limbă germanică vorbită de englezi.