Rezultate principale (Englezi.):
Parte de vorbire: I. vb. tr., II. vb. refl.
Origine: (englez)
1. I. a da un caracter, un stil englezesc; a transforma în englez.
2. II. a lua un stil, un aspect englezesc; a se transforma în englez.
3. (var.) (înv.) a (se) inglezi.
Rezultate secundare (Englezi.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (englezi)
1. faptul de a introduce în limbă cuvinte și expresii engleze inutile și nepotrivite.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (englez + -ism)
1. cuvânt sau expresie împrumutată din limba engleză și utilizată într-o altă limbă; anglicism.
2. idiotism specific limbii engleze; anglicism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (englezi)
1. adaptat la specificul englezesc; transformat după modelul limbii engleze; (var.) englesat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglophobie)
1. ură faţă de englezi, de tot ceea ce este englezesc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglomanie)
1. admiraţie exagerată faţă de englezi şi de obiceiurile lor; anglofilie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. banking /principle/)
1. principiu ~ = ansamblu de idei privind politica monetară, reprezentat de un grup de economişti englezi, care susţineau că mijloacele de circulaţie nu se pot reduce numai la aur şi la simbolurile lui, ci trebuie completate cu banii de credit emişi de bănci pe baza (re)scontării poliţelor comerciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. deontology)
1. (în doctrinele moraliştilor englezi) principiu al acţiunii conforme cu datoria şi nu urmărind utilul sau binele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. inglese, fr. anglais)
1. (locuitor) din Anglia.
2. (s. f.) limbă germanică vorbită de englezi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. lord)
1. (în Anglia) mare proprietar funciar, în evul mediu.
2. titlu nobiliar ereditar sau conferit de rege; persoană cu acest titlu.
3. membru al Camerei Superioare (Camera Lorzilor) a parlamentului.
4. titlu al unor înalţi demnitari englezi.