Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énigme, lat. aenigma, gr. ainigma)
1. lucru greu de înţeles, de lămurit; taină, mister.
2. ghicitoare.
3. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; şaradă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. énigmatique)
1. care constituie o enigmă; tainic, misterios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cabalistique)
2. magic, enigmatic.
3. obscur.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. énigmatique)
1. care constituie o enigmă; tainic, misterios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. enigmistico, /II/ enigmistica)
1. adj. referitor la enigmistică; cu caracter de enigmă.
2. s. f. ştiinţa jocurilor distractive (rebus, momoverbe, criptograme etc.).
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -griphe, cf. gr. griphos „ghicitoare, enigmă”)
1. „enigmă”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Hippokrene)
1. enigmă în care soluţia (o zicală, o expresie cunoscută) se obţine prin interpretarea unei ilustraţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ilustra + -verb/2/)
1. enigmă inspirată din folclor, reprezentând un proverb, o expresie ilustrată, cu o cheie care redă numărul şi poziţia fiecărui cuvânt.