Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. agreement)
1. înțelegere între entități pentru a urma un anumit curs de conduită; acord încheiat pentru soluționarea unui litigiu; acord oficial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aseitas)
1. (în scolastică) caracterul unei entităţi de a avea ea însăşi cauza şi principiul propriei sale existenţe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. collocation, I. engl. colocation)
1. I. plasarea mai multor entități într-o singură locație
2. (log.) poziţie, clasament al unui obiect în raport cu altele.
3. operațiune judiciară constând în stabilirea rangului și importanței drepturilor unui creditor, în concurență cu alții, în repartizarea bunurilor poprite de la un debitor comun; colocare, colocat.
4. (jur.) termenul pe care îl are un creditor pentru plătirea creanțelor.
5. (jur.) sumă de bani pe care o are de primit un creditor.
6. (lingv.) succesiune de cuvinte care apar adesea împreună; grup de cuvinte; sintagmă.
7. (mat.) metodă de calcul utilizată pentru a rezolva ecuații diferențiale și integrale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. compartimentage)
1. acțiune de compartimentare; separare în entități închise și disjuncte; rezultat al acestei acțiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. computational)
1. referitor la computaţie, care procedează prin computaţie.
2. geometrie ~ă = domeniu interdisciplinar care cuprinde reprezentarea pe calculator, introducerea, ieşirea şi analiza datelor geometrice, entităţi geometrice de bază; grafică ~ă = ansamblu de metode şi tehnici de conversie a informaţiei numerice în imagini grafice cu ajutorul calculatorului şi al periferiei grafice; modalitatea de adaptare a relaţiei om-maşină la nevoile specifice omului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énantiomorphie)
1. proprietate a unor entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern; enantiomorfism.
2. (min.) proprietate a două substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea inversă a celeilalte.