Dictionar

entuziasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enthousiasme, gr. enthousiasmos)

1. însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare.
 

entuziasma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. enthousiasmer)

1. a (se) însufleți, a (se) înflăcăra.
 

entuziasmant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. enthousiasmant)

1. care entuziasmează, care provoacă entuziasm.
 

hiperentuziasm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. hyperenthusiasm)

1. entuziasm extrem sau excesiv.
 

alegru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allègre)

1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.
 

ambala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/emballer)

1. tr. a împacheta pentru transportat.
2. a face un motor să depășească turația normală.
3. refl. (despre cai) a-și lua avânt.
4. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra.
 

aplauda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. applaudere, după fr. applaudir)

1. intr. a bate din palme.
2. tr. (fig.) a-și exprima mulțumirea, entuziasmul, prin aplauze.
 

bravo

Parte de vorbire:  interj.  
Etimologie: (fr., it. bravo)

1. exclamație (însoțită de aplauze frenetice) care marchează satisfacția, aprobarea, chiar entuziasmul; excelent, foarte bine, minunat.
2. (var.) (pop.) brava, (înv.) bravos.
 

delir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. délire, lat. delirium)

1. tulburare patologică a conștiinței, manifestată prin aiurări, halucinații etc.
2. (fig.) exaltare, extaz, frenezie, entuziasm excesiv.
 

dezabuzat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désabusé)

1. care și-a pierdut speranțele, entuziasmul; dezamăgit.
2. (var.) (înv.) desabuzat.
3. (antonime) entuziast, entuziasmat.