Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enthousiasme, gr. enthousiasmos)
1. însufleţire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. enthousiasmer)
1. a (se) însufleţi, a (se) înflăcăra.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. enthousiasmant)
1. care entuziasmează, care provoacă entuziasm.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. hyperenthusiasm)
1. entuziasm extrem sau excesiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allègre)
1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/emballer)
1. tr. a împacheta pentru transportat.
2. a face un motor să depăşească turaţia normală.
3. refl. (despre cai) a-şi lua avânt.
4. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. applaudere, după fr. applaudir)
2. tr. (fig.) a-şi exprima mulţumirea, entuziasmul, prin aplauze.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (fr., it. bravo)
1. exclamație (însoțită de aplauze frenetice) care marchează satisfacția, aprobarea, chiar entuziasmul; excelent, foarte bine, minunat.
2. (var.) (pop.) brava, (înv.) bravos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. délire, lat. delirium)
1. tulburare patologică a conştiinţei, manifestată prin aiurări, halucinaţii etc.
2. (fig.) exaltare, extaz, frenezie, entuziasm excesiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désabusé)
1. care și-a pierdut speranțele, entuziasmul; dezamăgit.
3. (antonime) entuziast, entuziasmat.