Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empirisme)
1. concepție în filozofie care consideră experiența senzorială ca sursă fundamentală a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor.
2. ~ logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; ~ social = orientare sociologică recentă din SUA care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse.
3. folosirea exclusivă a experienței într-o activitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épistémique)
1. referitor la cunoaştere, la ştiinţă.
2. logică ~ă = ramură a logicii moderne care grupează încercările de formalizare a relaţiilor logice dintre enunţurile care cuprind termeni epistemici (cunoaştere, opinie etc.).