eolian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éolien)

1. acționat de vânt; anemogen.
2. formație ~ă = formație geologică provenind din acțiunea de transport, sedimentare sau de eroziune a vântului; harpă ~ă = instrument muzical ale cărui corzi, întinse, sunt puse în vibrație sub acțiunea vântului.

aeromotor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aéromoteur)

1. motor acționat de energia vântului; motor eolian, anemotrop.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

ANEMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. anémo-, cf. gr. anemos „vânt”)

1. „vânt, curent de aer, eolian”.

anemogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anémogène)

1. datorat acțiunii vânturilor; eolian.

anemotrop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anémotrope)

1. motor acționat de vânt; aeromotor, motor eolian.

loess

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. loess, germ. Loess)

1. (geologie) rocă argiloasă de origine eoliană și periglaciară, din particule fine, gălbui, foarte bogată în săruri minerale.