Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épave)
1. coca unei nave distruse sau naufragiate, aruncată de mare pe uscat; (parte dintr-o) navă naufragiată sau eşuată.
2. obiecte, resturi abandonate pe mare, apoi aruncate pe mal.
3. vehicul devenit inutilizabil din cauza unei coliziuni, prin coroziune sau degradare; mașină distrusă care nu poate fi reparată; vehicul ireparabil.
4. (fig.) (depr.) persoană care a căzut într-o stare de suferință și neputință fizică și morală extremă; om distrus, ruinat (fizic şi moral).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dépaver)
1. a scoate pavajul care împodobește un loc; a deteriora caldarâmul.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. repaver)
1. a pava din nou; a reface un pavaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. derelict)
1. epavă a unei nave abandonate în mare, nescufundată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. punk)
1. epavă umană, om ratat, fiinţă vrednică de plâns.
2. (adj.) modă ~ = modă tinerească extravagantă.