OK
X
epenteză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épenthèse, lat., gr. epenthesis)
1.
apariție
a
unui
sunet
nou
(consoană)
în
interiorul
unui
cuvânt
între
două
sunete
greu
de
pronunțat.
accident
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)
1.
s.
n.
eveniment
întâmplător
și
neprevăzut,
cu
consecințe
dăunătoare.
2.
ridicătură,
adâncitură
a
unui
teren.
3.
însușire
a
unui
lucru,
fenomen
nelegată
de
esența
lui.
4.
~
fonetic
=
modificare
fonetică
întâmplătoare
(asimilația,
epenteza,
metateza).
5.
s.
m.
alterație.
epentetic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. épenthétique)
1.
(despre
sunete)
apărut
prin
epenteză.