Dictionar

epic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épique, lat. epicus, gr. epikos)

1. adj. care exprimă, în formă de povestire, fapte, idei, sentimente.
2. gen ~ = gen literar care cuprinde totalitatea producțiilor literare cu caracter narativ.
3. (fig.) demn de o epopee, de mari proporții.
4. s. f. totalitatea operelor literare aparținând genului epic.
 

epicard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épicarde)

1. învelișul extern al inimii.
 

epicardită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épicardite)

1. inflamație a epicardului.
 

epicarp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épicarpe)

1. pieliță care învelește fructul unei plante.
 

epicen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épicène, lat. epicoenus, gr. epikoinos)

1. (despre substantive nume de ființe) care are o formă unică pentru masculin și feminin.
 

epicentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épicentrique)

1. referitor la epicentru.
 

acțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. action, lat. actio)

1. desfășurare a unei activități; faptă.
2. operație militară (ofensivă sau defensivă).
3. ceea ce arată un verb.
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influență.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende.
 

anaseism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ana- + seism)

1. undă seismică a cărei primă deplasare se produce dinspre epicentru spre exteriorul regiunii respective.
 

anecdotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anecdotique)

1. adj. cu caracter de anecdotă.
2. s. f. schema desfășurării epice a unei povestiri, a unui film etc.
 

anticentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticentre)

1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.
 

autobiografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autobiographie, rus. автобиография)

1. biografie a unei persoane, scrisă de ea însăși.
2. scriere literară aparținând genului epic, în care autorul își povestește viața sau doar o parte din ea.
 

baladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballade)

1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziție vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.