OK
X
epicentru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épicentre)
1.
regiune
de
pe
suprafața
Pământului
deasupra
focarului,
centrului
unui
cutremur
sau
al
unei
explozii
nucleare.
anaseism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ana- + seism)
1.
undă
seismică
a
cărei
primă
deplasare
se
produce
dinspre
epicentru
spre
exteriorul
regiunii
respective.
anticentru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anticentre)
1.
(geol.)
loc
de
pe
suprafața
Pământului
diametral
opus
epicentrului
unui
cutremur.
2.
(matematică)
~l
unui
patrulater
inscriptibil
=
punctul
de
intersecție
al
perpendicularelor
duse
din
mijlocul
fiecărei
laturi
ale
patrulaterului
pe
latura
opusă;
punctul
lui
Mathot.
3.
(matematică)
~
al
tetraedrului
=
simetricul
centrului
sferei
circumscrise
față
de
centrul
de
greutate
al
tetraedrului.
epicentric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. épicentrique)
1.
referitor
la
epicentru.