Dictionar

Epidemic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT epidemicus

2. FR épidémique

3. EN epidemic

4. DE epidemisch

5. RU эпидемический

6. HU járványos, ragályos, fertőző


Epidemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épidémique)

1. cu caracter de epidemie; contagios.


Epidemicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épidémicité)

1. caracter epidemic al unei boli.


Alastrin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alastrin)

1. boală contagioasă şi epidemică din ţările calde, printr-o erupţie veziculoasă măruntă şi superficială.


Antiimago

Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + imago)

1. acţiune antiepidemică de combatere a formelor adulte ale insectelor transmiţătoare de boli.


Denga

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dengue)

1. gripă epidemică tropicală provocată de un virus transmis prin intermediul unui ţânţar.


Endemoepidemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (endem/ic/ + epidemic)

1. referitor la boli infecţioase endemice care pot produce uneori izbucniri epidemice.


Enzootic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. enzootique, engl. enzootic)

1. (med. vet.) referitor la enzootie; cu caracter de enzootie, boală epidemică care afectează una sau mai multe specii de animale din aceeași regiune.


Epidemicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épidémicité)

1. caracter epidemic al unei boli.