Rezultate principale (Epifit.):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU epifiták, földfeletti növények, fánlakó növények, fennlakó növények
Rezultate secundare (Epifit.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épiphyte)
1. (plantă) care creşte pe suprafaţa altor plante, doar ca suport.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT epiphyticus
2. FR épiphytique
4. DE epiphytisch
6. HU epifitikus, növényen élő, fennlakó
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphytie)
1. boală care atacă diverse plante din acelaşi loc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphytisme)
1. mod de viaţă al plantelor epifite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéricole)
1. (despre plante) care creşte în aerul liber; epifit.
2. (despre plante) care trăiește, care crește fără contact cu pământul; aerofit, epifit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophyte)
1. (plantă) care creşte complet în aer, pe un suport; epifită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. broméliacées)
1. familie de plante monocotiledonate (epifite) din ţările tropicale: ananasul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphytisme)
1. mod de viaţă al plantelor epifite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hémiépiphyte)
1. (despre plante epifite) cu primele rădăcini în pământ, dezvoltând apoi şi rădăcini aeriene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vanda)
1. specie de orhidee din India şi Oceania, epifită, cultivată frecvent în sere calde pentru florile sale superbe.