Dictionar

Rezultate principale (Epifit.):

Epifit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT epiphytum

2. FR épiphyte

3. EN epiphyte

4. DE Epiphyten

5. RU эпифит

6. HU epifiták, földfeletti növények, fánlakó növények, fennlakó növények


Rezultate secundare (Epifit.):

Epifit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épiphyte)

1. (plantă) care creşte pe suprafaţa altor plante, doar ca suport.


Epifitic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT epiphyticus

2. FR épiphytique

3. EN epiphytic

4. DE epiphytisch

5. RU эпифитный

6. HU epifitikus, növényen élő, fennlakó


Epifitie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphytie)

1. boală care atacă diverse plante din acelaşi loc.


Epifitism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphytisme)

1. mod de viaţă al plantelor epifite.


Aericol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéricole)

1. (despre plante) care creşte în aerul liber; epifit.

2. (despre plante) care trăiește, care crește fără contact cu pământul; aerofit, epifit.

3. (antonim) tericol.


Aerofită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophyte)

1. (plantă) care creşte complet în aer, pe un suport; epifită.


Bromeliacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. broméliacées)

1. familie de plante monocotiledonate (epifite) din ţările tropicale: ananasul.


Epifitism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphytisme)

1. mod de viaţă al plantelor epifite.


Hemiepifit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hémiépiphyte)

1. (despre plante epifite) cu primele rădăcini în pământ, dezvoltând apoi şi rădăcini aeriene.


Vanda

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vanda)

1. specie de orhidee din India şi Oceania, epifită, cultivată frecvent în sere calde pentru florile sale superbe.