Dictionar

Aerofite; epifite

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aërophyta

2. FR aérophytes

3. EN aerophytes; air-plants

4. DE Aerophyten; Luftpflanzen; Überpflanzen; Epiphyten; Aufsitzerpflanzen

5. RU aэрофиты; эпифиты

6. HU aerofiták, fán lakó növények


Bromeliacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. broméliacées)

1. familie de plante monocotiledonate (epifite) din ţările tropicale: ananasul.


Epifitism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphytisme)

1. mod de viaţă al plantelor epifite.


Hemiepifit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hémiépiphyte)

1. (despre plante epifite) cu primele rădăcini în pământ, dezvoltând apoi şi rădăcini aeriene.


Velamen

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Velamen, lat. velamen)

1. văl purtat de matroanele romane.

2. ţesut gros şi spongios al rizodermei la plantele epifite (orhidee, aracee).


Aerofite

Parte de vorbire: adj., s.f. pl.
Origine: (fr. aérophytes)

1. epifite.

2. (plante) сarе trăiesc complet în aer, prinse de un suport.

3. (plante) cu muguri de regenerare aerieni.


Orhidacee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (cf. fr. orchidacées)

1. (bot.) familie de plante erbacee vivace, terestre (cu rădăcini fibroase și tuberculoase) în regiunile temperate sau arctice, adesea epifite (cu rădăcini parțial aeriene) în regiunile tropicale, și care se caracterizează în general prin flori în ciorchini sau solitare, viu colorate, cu trei sepale și trei petale (cu labela în centru); orhidee.

2. (var.) orchidacee.