Dictionar

Rezultate principale (Epilepsie.):

Epilepsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilepsie, lat., gr. epilepsia)

1. boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoţite de pierderea cunoştinţei şi a sensibilităţii, halucinaţii etc.


Rezultate secundare (Epilepsie.):

Hemiepilepsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hémi-épilepsie)

1. epilepsie limitată la o jumătate a corpului.


Antiepileptic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiépileptique)

1. (medicament) contra epilepsiei.


Aprozodie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aprosodie)

1. monotonie a vorbirii, în timpul bolii lui Parkinson, în schizofrenie sau epilepsie.


Aură

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. aura)

1. aureolă (5).

2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie.

3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiaţii ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.


Comiţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comitial)

1. adj. referitor la comiţii.

2. adj., s. m. f. (suferind) de epilepsie.


Comiţialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. comitialité)

1. (med.) criză nervoasă paroxistică, caracterizată prin convulsii intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; epilepsie, criză epileptică.


Epileptic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. épileptique, lat. epilepticus)

1. I. legat de epilepsie; cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei.

2. (fig.) asemănător cu manifestările epilepticului.

3. II. persoană bolnavă de epilepsie.