Rezultate principale (Epilepsie.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilepsie, lat., gr. epilepsia)
1. boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoţite de pierderea cunoştinţei şi a sensibilităţii, halucinaţii etc.
Rezultate secundare (Epilepsie.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hémi-épilepsie)
1. epilepsie limitată la o jumătate a corpului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiépileptique)
1. (medicament) contra epilepsiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aprosodie)
1. monotonie a vorbirii, în timpul bolii lui Parkinson, în schizofrenie sau epilepsie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. aura)
2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie.
3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiaţii ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comitial)
2. adj., s. m. f. (suferind) de epilepsie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. comitialité)
1. (med.) criză nervoasă paroxistică, caracterizată prin convulsii intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; epilepsie, criză epileptică.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. épileptique, lat. epilepticus)
1. I. legat de epilepsie; cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei.
2. (fig.) asemănător cu manifestările epilepticului.
3. II. persoană bolnavă de epilepsie.