Dictionar

episcop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Episkop, fr. épiscope)

1. aparat de proiecție prin reflexie a obiectelor opace.
2. (mil.) dispozitiv optic cu oglinzi, la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin feres-trele de observare.
 

episcopal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épiscopal, lat. episcopalis)

1. (bis.) referitor la episcop, la episcopat.
 

episcopat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiscopat, lat. episcopatus)

1. (bis.) rangul, demnitatea, funcția de episcop; durata sa, episcopie.
 

episcopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiscopie)

1. proiectare a obiectelor opace cu ajutorul episcopului.
 

abație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
 

annată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annate, lat. annata)

1. (ist.) redevență percepută de papalitate de la episcopii și abații nou instalați, echivalând cu veniturile lor pe un an.
 

arhidiecezan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. archidiocésain)

1. care ține de o arhidieceză, privitor la o arhidieceză; care depinde de o arhiepiscopie, care aparține unei arhiepiscopii; arhiepiscopal, (var.) arhidiocezan.
 

arhidieceză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. archidiocèse)

1. dieceză condusă de un arhiepiscop.
 

arhiepiscopal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. archiépiscopal)

1. referitor la arhiepiscop sau la arhiepiscopie; (înv.) arhiepiscopesc.
2. care aparține unui arhiepiscop, care se raportează la funcția de arhiepiscop; (înv.) arhiepiscopesc.
 

arhiepiscopat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archiépiscopat)

1. funcție, rang de arhiepiscop.