excelență
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. excellence, lat. excellentia)
Etimologie: (fr. excellence, lat. excellentia)
1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor.
2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent.
3. prin ~ = în mod deosebit.