epitet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épithète, lat. epithetum, gr. epitheton)

1. figură de stil constând în alăturarea unui cuvânt de un altul pentru a-l lămuri, a-l determina cât mai nuanțat.
2. calificativ.

epitetic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épithétique)

1. (despre stil) încărcat cu epitete.
2. referitor la epitet.

august, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auguste, lat. augustus)

1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit.
2. (fig.) maiestuos, măreț, impunător.

epitetic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épithétique)

1. (despre stil) încărcat cu epitete.
2. referitor la epitet.

hipotipoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypotypose, gr. hypotyposis)

1. figură de stil, constând în zugrăvirea vie, printr-o acumulare gradată de epitete, a unei întâmplări, a unui obiect.

hippy

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. hippy)

1. nume dat tinerilor care, prin modul de viață boem, prin ținuta vestimentară nonconformistă și, uneori, prin consumare de droguri și prin promiscuitate, se opun vieții convenționale a societății.
2. epitet dat unui tânăr cu părul lung și îmbrăcat neglijent.

indiget, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indigète, lat. indiges, -etis)

1. (la romani) epitet atribuit zeilor indigeni.
2. (mitologie romană) (despre zei sau eroi) care este specific unei țări, unui oraș.

mașină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. machine, germ. Maschine)

Mașină de teren în deșertul Siwa din Egipt (2012)

1. sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; (prin restr.) dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, (pop.) mașinărie.
2. nume dat unor sisteme tehnice puse în mișcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil.
3. orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectuează un lucru util.
4. vehicul cu motor utilizat pentru transportul unui număr mic de persoane sau pentru transportul unui volum mic de obiecte; autovehicul, automobil, auto.
5. ~ de serviciu = vehicul pus la dispoziția unei persoane de către o companie publică sau privată, ca parte a activității sale profesionale.
6. ~ personală = vehicul deținut de o persoană fizică și care îl folosește pentru uz personal.
7. ~-capcană = mașină cu încărcătură explozivă care este acționată prin telecomandă sau printr-un ceas special, folosită în atentate teroriste.
8. ~-agricolă = mașină folosită în agricultură.
9. ~-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice.
10. ~ de calcul (sau de calculat) = mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operațiilor de calcul și de prelucrare a informației, care poate fi acționat manual, electric sau electronic.
11. (fig.) ansamblu complex de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil).
12. epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice.
13. ~ de teren = vehicul cu roți sau șenile, cum ar fi automobilul, motocicleta, camionul etc. destinat să fie la fel de manevrabil pe orice teren.