Parte de vorbire: s.f.
Origine: (epizootie + -logie)
1. (medicină veterinară) disciplină care se ocupă cu studiul epidemiilor la animale; studiul epizootiilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. juguler, lat. iugulare)
1. a strangula, a sugruma.
2. a secţiona venele jugulare, în vederea scurgerii sângelui, în sacri-ficarea animalelor.
3. a opri evoluţia unei boli, a unei epizootii etc.
4. (fig.) a împiedica brusc o dezvoltare; a gâtui, a suprima.