Dictionar

Rezultate secundare (Epoci):

Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.


Anacronism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anachronisme)

1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc.

2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit.


Analecte

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analectes, lat. analecta)

1. culegere de texte alese din opera unui autor sau din literatura unui popor, a unei epoci.


Arhitectură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. architecture, lat. architectura)

1. ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri potrivit anumitor proporţii şi reguli.

2. stilul, caracterul distinctiv al unei construcţii, al unei epoci.

3. (fig.) structură, alcătuire internă a ceva; constituţie (I, 2).


Auroră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aurore, lat. aurora)

1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.

2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopţii, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roşie.

3. (fig.) început al unei alte epoci.


Autentic, -ă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. authentique, lat. authenticus)

1. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut.

2. (despre acte) întocmit cu toate formele legale.