alexandrin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.

ghildă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ghilde)

1. (în apusul Europei) asociație economică, politică și religioasă la începutul epocii feudale.
2. asociație meșteșugărească sau comercială asemănătoare corporației, în evul mediu.

posteminescian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (post1- + eminescian)

1. referitor la perioada imediat următoare epocii lui Eminescu.

postmodern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. postmodern)

1. care aparține epocii de după modernism; postmodernist.

postmodernist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. postmodernist)

1. I. care aparține epocii de după modernism; postmodern.
2. care aparține postmodemismului; care se referă la postmodernism; postmodern.
3. II. artist sau filozof al postmodernismului.

premodern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prémoderne)

1. care premerge epocii moderne.