Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. şcoala ~ă = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ghilde)
1. (în apusul Europei) asociaţie economică, politică şi religioasă la începutul epocii feudale.
2. asociaţie meşteşugărească sau comercială asemănătoare corporaţiei, în evul mediu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (post1- + eminescian)
1. referitor la perioada imediat următoare epocii lui Eminescu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. postmodern)
1. care aparţine epocii de după modernism; postmodernist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. postmodernist)
1. I. care aparține epocii de după modernism; postmodern.
2. care aparține postmodemismului; care se referă la postmodernism; postmodern.
3. II. artist sau filozof al postmodernismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prémoderne)
1. care premerge epocii moderne.