Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. épuiser)
1. tr., refl. a (se) termina, a (se) isprăvi.
2. tr. a lămuri complet, a termina discuţiile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épuisable)
1. care poate fi epuizat, care se poate epuiza.
2. (antonime) inepuizabil, neepuizabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épuisant)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consumer, lat. consumere)
2. tr., refl. (fig.) a (se) epuiza.
3. a (se) chinui, a (se) frământa.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consomption, lat. consumptio)
1. epuizare, pierdere treptată în greutate, în general din cauza bolii sau a bătrâneții.
2. (var.) (înv.) consumpțiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déplétion, lat. depletio)
1. suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici, a circulației fluidelor.
2. (med.) scăderea volumului de lichide, în special de sânge, conținute în întregul corp sau acumulate într-un organ sau o cavitate.
3. (med.) epuizare cauzată de pierderea unui lichid organic, în special a sângelui.
4. scăderea producției care urmează unui vârf petrolier.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épuisable)
1. care poate fi epuizat, care se poate epuiza.
2. (antonime) inepuizabil, neepuizabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épuisement)
1. epuizare.
2. evacuare cu pompele a apei dintr-o săpătură, dintr-un batardou.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. essai)
1. studiu de proporții reduse asupra unor probleme filozofice, literare, științifice etc., care expune un punct de vedere personal, fără intenția de a epuiza subiectul.
2. încercare; probă.
3. probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj.
5. (rugbi) așezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor.