Dictionar

bramin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. bramino)

1. preot, membru al castei sacerdotale, prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma; brahman.
 

decemvir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. decemvir, fr. décemvir)

1. fiecare dintre cei zece magistrați romani care formau comisia ce urma să dea Romei un cod de legi în anul 451 a. Chr.
2. membru al unui colegiu sacerdotal din Roma antică.
 

ferulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat., it. ferula, cf. fr. férule)

1. (antichitate) baston, simbolul demnității sacerdotale.
2. (mitologie) un fel de toiag înconjurat de viță de vie și iederă, care se termină cu un con de pin sau frunze de viță de vie; tirs.
3. (religie) cârjă episcopală medievală.
4. (arhitectură creștină) spațiu introductiv al vechilor bazilici occidentale destinat unor activități specifice; naos, nartex.
 

gerocrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. gerocrazia)

1. guvernare a preoților; sistem politic bazat pe puterea clasei sacerdotale; hierocrație.
 

minister

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ministère)

1. sector al administrației de stat condus de un ministru; instituția respectivă; (p. ext.) sediul acestei instituții.
2. funcție, titlu de ministru (1).
3. funcție sacerdotală.
 

pontif

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pontife)

1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astăzi) prelat, episcop.
2. suveran ~ = papă.
3. (fig.; și ir.) persoană considerată, sau având pretenția a fi o autoritate indiscutabilă.