Rezultate secundare (Erect;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. erectus)
1. (biol.; despre organe) drept, ridicat în sus; vertical.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR vertical; dressé; droit; érigé
3. EN erect; upright; straight up
4. DE aufrecht; aufgerichtet; geradestehend; gerade; emporstehend
5. RU прямостоящий; вертикaльный; отвесный
6. HU egyenesen-merőlegesen felálló
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. érection, lat. erectio)
1. schimbare a volumului unor țesuturi sau organe (în special genitale) sub influența afluxului de sânge.
2. acțiune prin care penisul se ridică; rezultatul acestei acțiuni.
3. (înv.) așezare în poziție verticală (a unui monument, a unei statui).
4. (înv.) întemeiere (a unei instituții); (înv.) instituire.
5. (var. înv.) erecciune, erecțiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. érectile)
1. (despre unele țesuturi sau organe) care poate să-și mărească volumul, devenind dur, rigid sub influența fluxului sangvin; referitor la erecţie; capabil de erecţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. érecteur)
1. adj., s. m. (muşchi, nerv) care serveşte la ridicarea anumitor organe.
2. s. n. maşină de lucru folosită la ridicarea şi aşezarea în poziţie definitivă a pieselor prefabricate grele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. andropause)
1. (med.) fenomen biologic, analog menopauzei la femei, care poate afecta bărbații în vârstă, caracterizată prin reducerea nivelului de testosteron, scăderea dorinței sexuale, mai puține erecții spontane, disfuncții erectile et cetera; climacteriu masculin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbillon)
1. erecţie a papilelor limbii la bovine datorită unei tumefacţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caverneux, lat. cavernosus)
1. cu caverne; spongios, poros.
2. corpi ~oşi = formaţii din interiorul penisului care se umplu cu sânge în timpul erecţiei.
3. (despre voce) cu un timbru gros, înfundat, înăbuşit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clitoris)
1. mic organ erectil al vulvei, în faţa meatului urinar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clitorisme)
1. erecţie maladivă a clitorisului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. détumescence)
1. micşorare treptată a unei leziuni inflamatorii, a unui organ umflat.
2. (sexologie) revenire la normal a zonei genitale excitate; relaxarea unui penis erect.
3. (antonime) intumescență, tumescență.