Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogenèse)
1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu.
2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naştere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generaţie spontanee.
3. concepţie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acţiunea factorilor interni ereditari şi negând cu totul acţiunea mediului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Chromotyp)
1. totalitatea factorilor ereditari localizaţi în cromozomi sau reprezentanţi de genele cromozomiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. génotype)
1. totalitatea factorilor ereditari (gene) care determină caracterele unui organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétéromérie)
1. (biol.) inegalitate numerică, neuniformitate a părţilor unor organe ale aceleiaşi specii.
2. influenţă reciprocă diferită a factorilor ereditari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homomérie)
1. (biol.) egalitate numerică, uniformitate a părţilor unor organe ale aceleiaşi specii.
2. influenţă reciprocă identică a factorilor ereditari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idiotype)
1. totalitatea factorilor ereditari localizaţi în nucleu precum şi structura genetică.
2. genotip.
3. constituent determinant antigenetic din regiunea variabilă a moleculei de hemoglobină.