Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électivité)
1. calitatea a ceea ce este electiv.
2. însuşire a organismelor vii de a asimila acele condiţii de mediu care corespund cel mai mult eredităţii lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hérédobiologie)
1. ramură a biologiei care studiază fenomenele eredităţii şi variabilităţii organismelor vii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gène)
1. unitate funcţională individuală a unui cromozom, care poartă caracterele eredităţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. génodermatologie)
1. studiul influenţei eredităţii asupra afecţiunilor pielii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hybridation)
1. acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; hibridare.
2. producția de plante sau animale hibride.
3. (biol.) încrucișare naturală sau artificială între doi indivizi (plante sau animale) din specii, rase sau soiuri diferite.
4. (genetică) metodă experimentală de studiere a legilor eredității.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mendéliste)
1. I. referitor la mendelism (principiile eredității, formulate de Gregor Mendel, care reprezintă baza geneticii); mendelian.
2. II. adept al mendelismului; mendelian.