eremit
Parte de vorbire: s.m.
Etimologie: (fr. érémite, lat. eremita, gr. eremites)
Etimologie: (fr. érémite, lat. eremita, gr. eremites)
1. cineva care trăiește singur din motive religioase; pustnic, sihastru; ermit.
2. (prin analogie) cineva care trăiește singur și se ferește de compania umană.