Dictionar

ereticime

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (eretic + -ime)

1. mulțimea celor care susțin o erezie; mulțime de eretici.
 

ereticitate

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. héréticité)

1. calitatea, însușirea de a fi eretic.
2. (antonim) ortodoxie.
 
 
 
 
 

antitrinitarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antitrinitarisme)

1. doctrină eretică în biserica veche care nega dogma creștină a Treimii.
 

arianism 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arianisme)

1. doctrină eretică de la începutul creștinismului, susținută de episcopul Arius (din Alexandria).