Dictionar

Rezultate secundare (Eretici):

Ereticime

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (eretic + -ime)

1. mulțimea celor care susțin o erezie; mulțime de eretici.


Ereticitate

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. héréticité)

1. calitatea, însușirea de a fi eretic.

2. (antonim) ortodoxie.


Adamism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.

2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.


Autodafe

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autodafé, port. auto da fé, act de credinţă)

1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnaţi de inchiziţie.

2. ardere, nimicire prin foc.


Cruciadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. croisade, it. cruciata)

1. nume dat expediţiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de ţările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediţie militară împotriva unor eretici sau a adepţilor altei religii.

2. (fig.) campanie, luptă.


Inchiziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. inquisition, lat. inquisitio)

1. instituţie ecleziastică cu prerogative judiciare şi penale, vestită prin sentinţele sale de o mare cruzime, instituită de biserica romano-catolică pentru lupta împotriva ereticilor.

2. (fig.) anchetă arbitrară, severă.


Ereticime

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (eretic + -ime)

1. mulțimea celor care susțin o erezie; mulțime de eretici.