Rezultate secundare (Eretici):
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (eretic + -ime)
1. mulțimea celor care susțin o erezie; mulțime de eretici.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. héréticité)
1. calitatea, însușirea de a fi eretic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)
1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autodafé, port. auto da fé, act de credinţă)
1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnaţi de inchiziţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. croisade, it. cruciata)
1. nume dat expediţiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de ţările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediţie militară împotriva unor eretici sau a adepţilor altei religii.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. inquisition, lat. inquisitio)
1. instituţie ecleziastică cu prerogative judiciare şi penale, vestită prin sentinţele sale de o mare cruzime, instituită de biserica romano-catolică pentru lupta împotriva ereticilor.
2. (fig.) anchetă arbitrară, severă.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (eretic + -ime)
1. mulțimea celor care susțin o erezie; mulțime de eretici.