Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ergot)
1. formație vegetală parazitară, veninoasă, sub formă de mici puncte pe spicul unor graminee.
2. boală criptogamică a cerealelor (secara), caracterizată prin formarea de ergoturi; cornul secarei.
3. (anat.) proeminență medulară a fiecărui ventricul lateral al creierului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ergoter)
1. a şicana, a sâcâi pentru fleacuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ergotamine)
1. (chimie) alcaloid psihotrop prezent în ergot (ciupercă parazită).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ergoteur)
1. persoană care, prin temperament sau deformație profesională, ergotează neobosit și despre orice; șicanator.
2. persoană care ergotează (se ceartă) constant, care iubește să ergoteze; (înv.) ergotator, (înv.) ergotist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ergota)
1. acțiunea de a ergota; rezultatul acestei acțiuni.
2. obișnuința de a ridica obiecții, de a contesta fără un motiv întemeiat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ergothérapeute)
1. medic specialist în ergoterapie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ergothérapie)
1. tratament al unor boli psihice prin muncă manuală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ergot)
1. formație vegetală parazitară, veninoasă, sub formă de mici puncte pe spicul unor graminee.
2. boală criptogamică a cerealelor (secara), caracterizată prin formarea de ergoturi; cornul secarei.
3. (anat.) proeminență medulară a fiecărui ventricul lateral al creierului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ergothérapeute)
1. medic specialist în ergoterapie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ergotine)
1. alcaloid toxic din cornul secarei, care provoacă contracţia muşchilor şi este hemostatic; ergotoxină.
2. (farm.) extract din secară-cornută folosit ca hemostatic și anterior, în obstetrică, pentru a accelera nașterea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ergotisme)
1. intoxicaţie gravă cu ergotină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ergotoxine)
1. (biochimie) amestec de trei alcaloizi (ergocristină, ergocornină și ergocriptină) identificați în ergot, despre care se credea că este un singur compus; ergotină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lysergique)
1. derivat din ergot de secară, un halucinogen puternic.
2. acid ~ = substanţă dintr-unul din alcaloizii cornului-secării, cu proprietăţi halucinogene şi cu acţiune opusă serotoninei.