Dictionar

Rezultate principale (Eroare):

Eroare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. erreur, lat. error)

1. lipsă de concordanță între percepții și realitatea obiectivă; cunoștință falsă, denaturată; greșeală.

2. a induce (pe cineva) în ~ = a amăgi, a înșela.

3. (jur.) reprezentare greșită asupra unei situații de fapt, ori asupra existenței unui act normativ.

4. diferența dintre valoarea măsurată și cea reală a unei mărimi.


Rezultate secundare (Eroare):

Teroare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terreur, lat. terror)

1. frică, groază, spaimă provocată intenţionat, prin ameninţări şi alte mijloace de intimidare.

2. asuprire bazată pe intimidare; timorare.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Anacronism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anachronisme)

1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc.

2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit.


Deluzoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. delusorius, fr. délusoire)

1. capabil inducă în eroare, înșele, creeze iluzii; înşelător, iluzoriu.


Dezinforma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désinformer)

1. a informa greşit, în mod intenţionat, tendenţios; a induce în eroare.


Disfonografie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dysphonographie)

1. tulburare a limbajului scris; eroare de punere în scris a limbajului oral.


Erezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hérésie, lat. haeresis)

1. concepţie, opinie religioasă, filozofică sau politică contrară dogmelor, principiilor esenţiale ale unei doctrine oficiale.

2. (fig.) rătăcire, abatere, greşeală, eroare.